Hartă compusă

Metoda obișnuită pornește de la punctele de mijloc. Iei punctul aflat la jumătatea distanței dintre cei doi Sori și îl numești Soarele compus, mijlocul celor două Luni devine Luna compusă și tot așa, prin toate planetele și punctele. Așezi la rând aceste puncte de mijloc și obții harta perechii. E o construcție matematică, fără un moment real pe cer: nimeni nu s-a născut atunci când indică harta compusă. O metodă înrudită, harta Davison, folosește în schimb mijlocul în timp și în spațiu, ceea ce produce o hartă reală, pentru un moment care a existat.

Tradiția citește harta compusă ca firea relației. Soarele compus este luat drept scopul și identitatea ei de fond, Luna compusă drept tonul emoțional, Venus compusă drept felul în care se arată afecțiunea, iar pozițiile în case drept locul unde relația își îndreaptă energia. Astrologul tratează harta compusă aproape ca pe una natală, doar că subiectul este legătura, nu o persoană.

Soarele unei persoane se află la 10 grade în Berbec, iar al celeilalte la 10 grade în Gemeni. Mijlocul lor cade la 10 grade în Taur, deci Soarele compus este în Taur, deși niciuna dintre cele două persoane nu are Soarele în Taur. Un astrolog ar descrie o relație cu un nucleu stabil, senzual, care caută siguranță, o legătură ce vrea să construiască ceva solid, oricât de înfocate sau de aeriene ar fi cele două persoane luate separat.

Harta compusă nu este sinastrie; sinastria compară două hărți, iar harta compusă le topește într-una. Nu este nici harta Davison, construită dintr-un mijloc în timp și spațiu, nu din mijlocul pozițiilor. Iar harta compusă nu reprezintă un moment real al nașterii, deci nu are o oră a nașterii adevărată pe care să se sprijine. De aceea mulți astrologi o citesc alături de sinastria cuplului, nu singură.

Calculatorul de compatibilitate NovaOracles lucrează cu două hărți deodată, ghidul despre compatibilitate pune alături harta compusă și sinastria, iar compatibilitate și sinastrie, explicate le acoperă pe amândouă.