Aspect

Fiecare planetă are o poziție pe ecliptică, exprimată în grade de la 0 la 360. Scazi o poziție din cealaltă și ai unghiul dintre ele. Aspectele majore sunt unghiurile obținute împărțind cercul întreg la numere întregi mici. Împarte 360 la doi și ajungi la opoziția de 180 de grade; la trei, la trigonul de 120; la patru, la careul de 90; la șase, la sextilul de 60. La zero grade distanță se află o conjuncție. Împărțirile la numere mai mari dau aspectele minore, de pildă semicareul de 45 de grade (o optime din cerc), iar chinconcul de 150 de grade înseamnă cinci douăsprezecimi.

Tradiția împarte aspectele în familii. Careul și opoziția sunt aspectele dure, citite ca o tensiune care cere acțiune. Trigonul și sextilul sunt aspectele line, citite ca ușurință și sprijin. Conjuncția unește două planete și își ia tonul din ele. O interpretare urmărește care planete formează aspectul și cât de strâns e unghiul, fiindcă un aspect apropiat se simte mai clar decât unul larg. Planetele contează la fel de mult ca unghiul: același careu se citește într-un fel între Lună și Venus și cu totul altfel între Marte și Saturn.

Soarele se află la 10 grade în Berbec, iar Luna la 12 grade în Rac. Între ele sunt 92 de grade, destul de aproape de cele 90 ale careului ca aspectul să se ia în calcul. Un astrolog ar citi aici o fricțiune interioară între ce vrei și ce simți, genul de tensiune care nu te lasă în pace până o lămurești.

Aspectul este unghiul, nu zodia: două planete din aceeași zodie nu sunt automat în conjuncție, iar două planete din zodii vecine pot fi. Începătorii numără uneori aspectele doar după zodie, metoda „pe semne întregi”, mai aproximativă, dar majoritatea astrologilor de azi măsoară gradele exacte și aplică un orb. Aspectele majore și cele minore au greutăți diferite, iar cele minore primesc toleranțe mai strânse.

Calculatorul de compatibilitate NovaOracles arată pe hartă aspectele dintre planetele a două persoane, iar ghidul despre tranzite arată cum ating harta ta aspectele cerului de acum.