Orb

Aspectele în sine sunt numere exacte: o conjuncție la 0 grade, un sextil la 60, un careu la 90, un trigon la 120, o opoziție la 180. Planetele reale aproape niciodată nu stau exact pe aceste numere. Distanța unghiulară dintre ele este un fapt pe care îl poți măsura, dar cât de multă marjă admiți este o convenție, nu o lege a cerului. De aceea mărimea unui orb ține de tradiție și de gust, nu de astronomie.

Tradiția leagă puterea unui aspect de cât de strâns este. Un aspect la un grad sau două este citit ca puternic și de netăgăduit, în timp ce unul aflat la marginea orbului este citit ca fundal slab. Astrologii acordă de obicei orburi mai largi Soarelui și Lunii și aspectelor majore, iar altele mai înguste aspectelor minore și punctelor mai mici. Mulți deosebesc și un aspect aplicativ, care încă se închide spre exact, de unul separativ, care a trecut deja, și îl citesc pe cel aplicativ ca mai puternic. Câteva grade de orb pot schimba așadar o lectură întreagă, hotărând dacă un aspect e socotit puternic, slab sau deloc prezent.

Să zicem că Soarele se află la 10 grade în Berbec, iar Saturn la 16 grade în Rac. Distanța este de 96 de grade, cu șase grade în afara unui careu exact. Un astrolog care lucrează cu orb de opt grade îl socotește careu și citește tensiunea. Unul care ține un orb strict de cinci grade îl pune deoparte, ca fiind prea larg ca să conteze. Aceeași hartă, două verdicte, hotărâte cu totul de orbul folosit de fiecare.

Nu există un singur orb corect; astrologi și tradiții diferite folosesc numere diferite, și e normal. Un aspect larg este slab, nu absent, deci merită notat, nu ignorat de-a dreptul. Iar orbul nu este aspectul în sine; este toleranța pe care o pui în jurul unghiului exact.

Calculatorul de hartă natală NovaOracles aplică orburi rezonabile când îți desenează aspectele, iar ghidul despre compatibilitate arată cum alegerea orburilor modelează aspectele găsite între două hărți.