Planete retrograde în 2026 și 2027.

Văzută de pe Pământ, fiecare planetă pare din când în când să se oprească, să alunece înapoi de-a lungul zodiacului, să se oprească iar și să meargă mai departe. În spațiu nimic nu se inversează. Pământul și cealaltă planetă înconjoară Soarele cu viteze diferite, iar când una o depășește pe cealaltă, direcția în care o vedem se întoarce pentru câteva săptămâni sau luni.

Cele două puncte de cotitură sunt staționările. O planetă staționează retrograd când mișcarea ei înainte scade la zero și începe să alunece înapoi, și staționează direct când alunecarea înapoi se încheie. În jurul fiecărei staționări abia se mișcă, motiv pentru care astrologii tratează acele zile ca pe partea cea mai puternică a unei retrogradări.

O retrogradare reia același drum. Pre-umbra începe când planeta, încă mergând înainte, ajunge prima oară la gradul la care va staționa direct mai târziu. Post-umbra se încheie când trece de gradul la care a staționat retrograd. Între cele două date, planeta acoperă aceeași porțiune din zodiac de trei ori.

La Mercur umbra adaugă două sau trei săptămâni la fiecare capăt. La planetele exterioare lente ea umple cea mai mare parte din an, de aceea mulți astrologi o iau puțin în seamă la planetele de dincolo de Marte. Calendarul o listează pentru fiecare planetă, ca să o cântărești pe cont propriu, planetă cu planetă și an cu an.

Mercur devine retrograd de circa trei ori pe an, câte trei săptămâni, Venus la fiecare nouăsprezece luni, circa șase săptămâni, iar Marte la fiecare douăzeci și șase de luni, două luni până la două luni și jumătate. Acestea sunt retrogradările pe care le remarcă oamenii, pentru că sunt destul de rare sau de scurte ca să atragă atenția.

De la Jupiter încolo imaginea se inversează. Jupiter este retrograd aproximativ patru luni pe an, Saturn patru și jumătate, Uranus cinci, Neptun și Pluto între cinci și șase. Pentru planetele exterioare, retrogradarea este un anotimp obișnuit al anului, citit ca un timp în care revizuiești ce reprezintă acea planetă.

Fiecare rând este o planetă într-un an. Bara plină este retrogradarea propriu-zisă, de la staționarea retrogradă până la staționarea directă, iar barele mai deschise din ambele părți sunt pre-umbra și post-umbra. Orele din tabelul staționărilor sunt în UTC, deci o staționare la 23:00 UTC cade deja a doua zi la București, Sofia sau Berlin. Caseta în timp real din partea de sus folosește ceasul tău.

Suprapunerile spun mai mult decât orice bară singură. Când Mercur devine retrograd în timp ce și Venus sau Marte sunt retrograde, astrologii citesc acele săptămâni ca pe o dublă revizuire: planuri și relații, sau planuri și elan, care cer amândouă să încetinești în același timp. În cei mai mulți ani, cel puțin două dintre planetele exterioare sunt retrograde în același timp, deci suprapunerile lor sunt fundal, nu noutate.

Ca să vezi ce atinge o retrogradare în propria ta hartă, notează zodia și gradul din tabelul staționărilor și caută gradul acela în harta ta natală. O staționare la câteva grade de Soarele, Luna sau ascendentul tău este cea care merită urmărită.

Poziția aparentă a fiecărei planete vine din teoria planetară (VSOP87 pentru Mercur până la Neptun, Meeus pentru Pluto), cu corecții pentru timpul de propagare a luminii, aberație și nutație. Același motor desenează harta natală. Staționările sunt momentele în care mișcarea planetei în longitudine își schimbă semnul, găsite cu precizie de minut.

Tot tabelul este recalculat din mișcarea planetelor de fiecare dată când se reconstruiește site-ul, așa că datele rămân mereu la zi. Mercur are pagina lui, cu un răspuns în timp real și fiecare perioadă din 2024 încoace.